Universitatea Româno-Britanică din Bucureşti (www.theU.ro) a fost înfiinţată în anul 2000 şi a început să funcţioneze în anul universitar 2001/2002 pe baza HG 1215/2000, în baza Legii 88/1993 privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi a Legii Învăţământului 84/1995. Universitatea a început cu o singură facultate, Facultatea de Business, urmând ca, după obţinerea acreditării şi testarea sistemului educaţional, să fie înfiinţate şi alte facultăţi. La momentul înfiinţării nu puteam prevedea că peste 6 ani ni se vor cere minimum 3 facultăţi pentru acreditare.

Investiţia a fost de aproximativ un milion de Euro, iar cheltuielile de funcţionare s-au bazat pe o subvenţie privată de aproximativ €6500/student şi pe taxa de şcolarizare de aproximativ €2000/student pe întreaga perioadă de studii. Până în anul 2008, studenţii au beneficiat în plus şi de un stagiu de practică de 3 luni în Marea Britanie, finanţat de Comisia Europeană prin programul Leonardo da Vinci, de €2800/student, cofinanţată de universitatea noastră cu €700/student.

După 2008 nu am mai putut accesa aceste fonduri şi nu am putut continua programul de practică în Marea Britanie. Motivul îl constituie decizia Ministerului Educaţiei ca fondurile europene să fie accesibile doar universităţilor acreditate, nu şi celor autorizate (aflate în procesul de acreditare).

Modul de finanţare al universităţii noastre a avut două efecte: (1) am asigurat un raport studenţi/profesori de cca. 5, faţă de peste 50 în medie pe ţară, ceea ce a determinat o pregătire de calitate mai bună, comparabilă cu cea din universităţile de renume pe plan internaţional; (2) nu am depins de taxele de şcolarizare plătite de studenţi şi am putut face o triere riguroasă, aşa că au absolvit cam 50% din studenţii înmatriculaţi în anul I. Exigenţele mărite i-au determinat pe studenţii noştri să depună un efort mai mare pentru a absolvi, fapt care le-a asigurat apoi un avantaj competitiv la angajare.

În opinia noastră, învăţământul superior are şi un rol de filtrare, dar finanţarea pe număr de studenţi care operează în România, atât la universităţile particulare, cât şi la cele de stat, inhibă puternic instituţiile în a-şi exercita această importantă funcţie. Faptul că aproape orice student care începe o formă de învăţământ superior în România, o şi termină dacă doreşte, este de natură să scadă valoarea relativă a diplomelor. Spre exemplu, un studiu al Consiliului Britanic din 2003 arăta că 97% din studenţii români ajung să fie absolvenţi.

Universitatea noastră a fost printre primele din România care au introdus învăţământul centrat pe student şi evaluarea profesorilor de către studenţi. O altă practică bună a universităţii noastre a constituit-o contractarea anuală a profesorilor (ca în Marea Britanie) şi nu pe viaţă, ca în România. Acest lucru a permis păstrarea unui interes mai mare din partea profesorilor, precum şi posibilitatea de a întrerupe colaborarea cu un anumit profesor, dacă prestaţia acestuia s-a dovedit sub aşteptări. Obţinerea unui post prin concurs valabil pe viaţă conduce la o regretabilă selecţie inversă.

Prin HG 404/2006, universitatea noastră a pierdut dreptul de a mai organiza studii universitare complete, rămânând doar cu un program de studii de licenţă de 3 ani. Absolvenţii noştri au fost obligaţi să se înscrie la programele de master ale altor universităţi.

Prin HG 1418/2006, s-a aprobat metodologia de evaluare a ARACIS, prin care universitatea noastră a pierdut dreptul de a mai obţine acreditarea, având un singur program de studii acreditabil şi nu 3 cum cere această metodologie.

Menţionăm că procesul de acreditare era unul de 8 ani, la care examenul de diplomă se susţinea la o universitate acreditată şi se urmărea ca procentul de promovabilitate să fie de minimum 50%. Procentul nostru de promovabilitate a fost de 100%, iar examenul a fost susţinut de absolvenţii noştri la cea mai prestigioasă facultate a Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi anume la Facultatea de Administrarea Afacerilor cu Predare în Limbi Străine. Cu toate acestea, pe parcursul celor 8 ani ai procesului de acreditare, regulile de acreditare s-au schimbat prin Legea 87/2006 (OUG 75/2005) privind asigurarea calităţii în educaţie. Ni se pare incorect ca regulile unui proces de 8 ani să se schimbe în anul al 6-lea.

Având în vedere toate aceste considerente, Universitatea Româno-Britanică este în regretabila situaţie de a nu mai organiza admitere în anul universitar 2009-2010, menţinându-şi însă obligaţiile asumate faţă de studenţii existenţi. Ne cerem scuze pe această cale tuturor celor interesaţi şi sperăm în corecta înţelegere a circumstanţelor în care am luat această decizie.

Octavian Thor Pleter, PhD, PhD, MBA(MBS)

DIRECTOR ACADEMIC